Terapie Comportamentala

Pentru a înțelege ce înseamnă terapia comportamentală trebuie ca pentru început să cunoaștem semnificația termenului de comportament.
Comportamentul este, în esență, o interacțiune cu mediul, o reacție față de mediul înconjurător și un cumul al modalităților prin care reacționăm în anumite situații.
Comportamentele în cazul persoanelor cu cerințe speciale sunt însă un subiect ce trebuie definit mult mai clar, acestea reprezentând un cumul de reacții și manifestări atipice, în concordanță cu percepția mediului de către persoana cu cerințe speciale.
Ce înseamnă terapia comportamentală? Înseamnă capacitatea terapeutului de a înțelege comportamentele atipice, precum și baza generatoare a comportamentului. Înțelegerea funcției pe care comportamentul o îndeplinește (socială, stereotipie, comunicare) fiind esențială pentru o intervenție specifică în tulburarile de neurodezvoltare (ex. autism).
În esență, un comportament este fixat și repetat de orice persoană (neurotipică), atunci cînd este recompensată pentru acesta (inclusiv cu o recompensă socială de tipul “bravo!”, “foarte bine!”).
Toate programele de terapie comportamentala se bazeaza pe aceleasi principii: adultii (parinti sau terapeuti) stabilesc si aplica reguli si asteptari clare de comportament pentru copil. Se folosesc recompense pentru comportamentele potrivite si penalizari pentru cele neadecvate, aplicate pe loc, imediat dupa producerea comportamentelor. Este ceva similar bine-cunoscutelor principii ale invatarii prin conditionare clasica (Pavlov) si operanta (Skinner). In plus, adultii sau terapeutii trebuie sa structureze si sa organizeze cat mai mult mediul de viata al copilului prin stabilirea unor rutine de viata, oferidu-i astfel acestuia predictibilitate si stabilitate.
Astfel, atunci când discutăm despre comportamentele persoanei cu autism sau a persoanelor cu cerințe speciale, trebuie să impârțim comportamentele în doua mari categorii:
1. Comportamente în exces (acele comportamente pe care dorim să le reducem): auto sau hetero agresivitate, comportamente obsesiv compulsive, autostimulări, etc.
2. Comportamente deficitare (acele comportamente pe care dorim să le dezvoltăm și masterăm): socializare, limbaj, autoservire, autoîngrijire, jocul, etc.
Intervenția comportamentală va cuprinde trei tipuri de învățare precum, condiționarea, condiționarea operantă și învățarea prin observație (observațională).
Printre beneficiile terapiei comportamentale, enumerăm:
• Deprinderea noțiunilor de autoservire, autoîngrijire și independență
• Imbunătățirea performanțelor academice sau lingvistice
• Creșterea numărului de elemente și noțiuni d.p.d.v. cognitiv sau comportamental
• Socializarea, diminuarea comportamentelor in exces
• Creșterea comportamentelor deficitare,
• Imbunătățirea motricității grosiere sau fine
• Recunoașterea mediului și a obiectelor din jur